Inculturația este procesul de alăturare a unui individ la o anumită cultură, precum și adoptarea normelor, obiceiurilor și strategiilor durabile de comportament. Oamenii de știință culturali moderni folosesc termenul de inculturație ca o înțelegere a normelor și valorilor culturale de către un copil și include, de asemenea, percepția normelor culturale de către adulți.
Incultura este înțeleasă ca asimilarea normelor și tradițiilor de către oameni în cultura lor. Acest proces se realizează atunci când personalitatea și cultura se influențează reciproc - conferă unei persoane anumite calități personale, în timp ce o persoană o influențează.
Acest proces este posibil prin comunicarea zilnică cu persoane aparținând aceleiași culturi, de la care personalitatea nu învață în mod conștient stereotipurile de comportament consacrate în această societate. Procesul de inculturare constă în sprijinul vieții, dezvoltarea personală și comunicarea socială.
Modalități de dezvoltare a inculturării
Acest proces are mai multe căi de dezvoltare. Cel mai comun mod este imitația - așa-numita imitație a comportamentului altor oameni. Din punctul de vedere al inculturării, chiar și cea mai simplă procedură, cum ar fi consumul de alimente sau gesturi, are o anumită valoare.
A doua modalitate este identificarea. Aceasta este capacitatea de a accepta comportamentul, atitudinile și valorile mediului apropiat. De exemplu, copiii sunt adesea la fel de orientați spre carieră ca părinții lor.
Spre deosebire de mecanismele pozitive, există și mecanisme negative, precum rușinea și vinovăția, care suprimă mecanismele pozitive. Rușinea apare atunci când este expusă, în timp ce nu o necesită pentru vin. O persoană cu un sentiment de vinovăție se pedepsește pe sine - este chinuit de chin pentru săvârșirea unei fapte rele.
Inculturația se împarte în două etape - primară și adultă. Etapa inițială este asimilarea principalelor componente ale culturii de la naștere până la adolescență. Ea este cel mai important stabilizator al culturii. Etapa inițială a inculturării contribuie la asimilarea absolută a culturii. Cu toate acestea, dacă procesul a fost întrerupt, atunci copilul poate crește cu o percepție complet schimbată a culturii.
Etapa adultă începe cu vârsta adultă, când individul intră la vârsta adultă. În acest stadiu, afectează doar unele elemente ale culturii care au apărut în ultima perioadă de timp. Acestea pot fi invenții sau descoperiri care afectează direct cultura în ansamblu. În această etapă, individul dezvoltă abilitatea de a stăpâni în mod independent normele culturale. Etapa adultă a inculturării implică o experimentare deliberată cu cultura în ansamblu. În această etapă, se acordă multă atenție profesionalizării, motiv pentru care incultura este asociată în principal cu aspectele socio-culturale. În acest stadiu, o persoană trăiește până la bătrânețe. Procesul se încheie cu pensionarea. În această perioadă, pentru individ, sarcina principală devine păstrarea sensului vieții. Din acest motiv, problema inculturării bătrânilor este foarte relevantă în societatea modernă.
