Un submarin modern este un complex tehnic puternic capabil să rezolve eficient misiunile de luptă, rămânând în același timp invulnerabil inamicului. Una dintre cele mai importante manevre ale acestei nave este scufundarea. Transferul bărcii într-o poziție scufundată necesită atenție și precizie în efectuarea tuturor operațiunilor.
Scufundare submarină normală
Scufundarea este înțeleasă ca tranziția unui submarin de la suprafață la poziția scufundată. Același tip de manevră include o modificare a adâncimii scufundării atunci când nava merge la nivelurile inferioare ale coloanei de apă. În timpul imersiunii, rezervoarele speciale ale balastului principal sunt umplute cu apă. În timp ce este scufundată, barca poate schimba adâncimea de scufundare folosind cârmele orizontale.
O scufundare normală se desfășoară în două etape și se efectuează cel mai adesea în zone cu condiții de manevră slabe, în scopuri de antrenament și la discreția comandantului navei. În acest caz, rezervoarele de balast final sunt umplute mai întâi, apoi grupul de rezervoare din mijloc. În timpul manevrei normale, rezervorul de scufundare rapidă rămâne gol.
Scufundarea este precedată de pregătire: prizele sunt golite, compartimentele sunt ventilate, starea bateriei este verificată. Punctul de scufundare este selectat în avans. Când se apropie de ea, cursa bărcii este oprită. Însăși procesul de a intra sub apă este precedat de o echipă specială, conform căreia personalul își ia locul, corespunzător programului oficial.
Supravegherea situației suprafeței este transferată la turnul de comandă și se realizează cu ajutorul echipamentelor radio sau cu ajutorul unui periscop. După scufundare, barca intră în așa-numita poziție pozițională. Echipajul verifică acum compartimentele navei pentru a determina cât de bine este etanșată carena.
Cum se efectuează o scufundare urgentă
Într-o situație de luptă, există momente în care barca trebuie scufundată cât mai repede posibil. Aceasta implică de obicei o singură schimbare de luptă. Semnalul pentru o scufundare urgentă poate fi dat de comandantul navei sau ofițerul de ceas. După ce a auzit comanda „Tot jos”, echipajul de pe pod coboară imediat în submarin și își ia locul, urmând comenzile primite.
În același timp, instalațiile diesel și ambreiajele sunt oprite, orificiile exterioare și arborii sunt fixați în jos, prin care aerul este furnizat motorinelor. Ofițerul de pază închide turnul de comandă superior. Începe umplerea rezervoarelor principale de balast, motoarele electrice sunt pornite. Rezervorul de scufundare rapidă este purjat și pregătit pentru manevră.
Într-o scufundare urgentă, echipajul acordă o atenție specială verificării constante a poziției navei. Acest lucru este necesar pentru ca tăierea în creștere să nu depășească valoarea admisibilă, deoarece în acest caz barca își poate pierde flotabilitatea. Experiența comandantului navei joacă un rol imens aici, precum și munca clară și coordonată a echipajului.
