Adaptarea socială permite oamenilor să funcționeze normal în cadrul societății. Aceasta este una dintre direcțiile principale ale dezvoltării umane, care traversează întreaga sa viață. În adaptarea socială, se obișnuiește să se distingă mai multe etape principale.
În primul rând, are loc socializarea primară a copilului. Aceasta este baza pe care vor depinde ceilalți pași. Cât de bine este capabil copilul să înțeleagă principiile de bază, tradițiile și caracteristicile comportamentului în societate, cu atât mai mult succes va avea viața sa socială. Familia joacă cel mai important rol în această etapă.
Rudele apropiate (în special părinții) pun bazele pentru idei despre societate, valorile și normele acesteia, precum și rolurile sociale. De exemplu, dacă din copilărie părinții vorbesc negativ despre orice grup social, atunci copilul poate crește cu convingerea absolută că au dreptate. Același lucru se aplică oricărei alte zone. De aceea, procesul de creștere este considerat unul dintre cele mai semnificative din viața oricărei persoane.
Adaptare socială secundară
Acest termen este înțeles ca socializare care are loc în afara casei. De îndată ce copilul este capabil să comunice normal cu necunoscuții, are ocazia să evalueze alte puncte de vedere. Școala este un exemplu izbitor. Aici intră în joc noi reguli și reglementări, care trebuie respectate.
Nerespectarea anumitor reguli poate afecta foarte mult relațiile sociale ale copilului. De exemplu, furturile sunt mai puțin susceptibile de a-și găsi prieteni. Dacă copilul nu reușește cumva întreaga clasă, atunci poate fi declarat boicot. Aceste greșeli vă permit să înțelegeți mai bine cum să interacționați cu alte persoane. În plus, pe lângă propriile greșeli, copiii acordă atenție celorlalți, câștigând astfel experiență fără rău semnificativ.
Alte tipuri de adaptări sociale
Mai mult, procesele de socializare se suprapun reciproc. Socializarea timpurie, de regulă, este una dintre primele care se manifestă. Esența sa constă în faptul că o persoană repetă rolurile sociale viitoare. De exemplu, un iubit și o iubită pot trăi împreună, dar nu pot fi căsătoriți. Astfel, ei încearcă roluri viitoare și dobândesc noi abilități sociale (viață împreună, relații pe termen lung etc.).
Resocializarea are loc la o vârstă mai târzie. În acest stadiu, o persoană își schimbă atitudinea față de orice problemă socială, dobândește noi abilități și este, de asemenea, expusă valorilor interne. De exemplu, o persoană ar putea fi convinsă de superioritatea unuia dintre grupurile sociale, dar după un incident luminos și-a schimbat punctul de vedere. Procesul de resocializare durează o viață întreagă.
Adaptarea socială de grup și organizațională permite unei persoane să se obișnuiască cu echipele. În același timp, grupul implică o simplă ședere în cadrul echipei și implementarea regulilor, iar cea organizațională implică dobândirea abilităților necesare pentru lucrul cu personalul în vederea atingerii obiectivelor stabilite.
