Scopul vorbirii în public este de a transmite informații publicului sau de a-i convinge de ceva. Vorbirea în public este cel mai eficient gen de a vorbi în public, deoarece implică feedback live din partea publicului.
Ce este tipic pentru vorbirea în public?
Structura vorbirii în vorbirea în public este foarte diferită de comunicarea de zi cu zi. În plus, nu numai mijloacele lingvistice de persuasiune sunt utilizate în mod activ, ci și cele nelingvistice, cum ar fi gesturile și expresiile faciale. Rolul mijloacelor nelingvistice este enorm: ele atrag atenția publicului și îi fac să dorească să împărtășească emoțiile vorbitorului. Deoarece scopul discursului este în primul rând convingător, acesta se caracterizează printr-un accent pe primirea de feedback de la public. Acestea pot fi întrebări, observații aleatorii și exclamații de aprobare.
Vorbirea în public este extrem de eficientă. Desigur, autoritatea vorbitorului în ochii publicului este foarte importantă, dar un vorbitor bun poate câștiga chiar și adversarii recenți din partea sa. Este adevărat, cursul și natura unui discurs public depind adesea de starea psihologică a vorbitorului, de credința sa în propriile sale puncte forte și de informațiile pe care urmează să le transmită publicului.
Metode și tehnici
Tehnica de a conduce o conversație cu un public numeros s-a dezvoltat din cele mai vechi timpuri. Există încă anumite reguli pentru conducerea vorbirii în public, care determină în mare măsură eficacitatea acestora.
În primul rând, discursul vorbitorului ar trebui să fie pregătit în conformitate cu nivelul social și educațional al publicului la care intenționează să vorbească. Discursul ar trebui să fie clar structurat și extrem de clar pentru public. În al doilea rând, informațiile trebuie să fie suficient de obiective și utile publicului. În mod ideal, ar trebui să fie și adevărat. În al treilea rând, „un discurs scurt timp de aproximativ patruzeci de minute” este ineficient. Este dificil să păstrați atenția unui număr mare de oameni pentru o lungă perioadă de timp, astfel încât durata monologului ar trebui redusă la 15-20 de minute. Dacă există o mulțime de informații, este mai bine să faceți pauze la întrebări vocale, astfel încât publicul să se poată relaxa. În al patrulea rând, vorbitorul trebuie să fie suficient de emoțional. Acest lucru nu înseamnă gest sau mișcare excesivă în întreaga zonă de performanță. Un vorbitor bun trebuie să fie competent în tehnicile de intonație.
Și, în sfârșit, în al cincilea rând, ar trebui acordată o atenție specială începutului și sfârșitului spectacolului. Aceste etape sunt cel mai bine amintite de public.
Desigur, aceste tehnici sunt variabile - totul depinde de nivelul cultural și de specificul ascultătorilor discursului. Factorii semnificativi sunt obiectivele vorbitorului și multe alte circumstanțe, până la locul și în ce condiții are loc un discurs public - în interior sau în aer liber, într-o cameră mică sau pe un stadion, cu prezența VIP-urilor sau doar în „al său” propriul cerc.
