Umilința este una dintre principalele virtuți creștine, sinonim cu mulțumire, armonie cu sine și cu lumea din jurul nostru. Cei care sunt departe de credința ortodoxă au adesea o idee complet greșită cu privire la acest concept, crezând că smerenia creștină este întruchipată într-o persoană sub formă de asuprire, ascultare completă, un sentiment constant de vinovăție neîntemeiată, lipsă de dorință și incapacitate de a-și apăra propria interese.
Instrucțiuni
Pasul 1
Umilința în creștinism este una dintre principalele virtuți ale credinciosului, care este înțeleasă ca acceptarea a tot ceea ce există, indiferent de voința minții și a inimii. Nu ar trebui să percepeți conceptul de „smerenie creștină” în contextul „pacifică” sau „umiliți”, deoarece smerenia creștină este foarte apropiată de conceptul de „calm calm filosofic”, care se realizează printr-o luptă internă intensificată, ducând la forța spirit și armonie completă atât externe, cât și interne …
Pasul 2
A fi umil înseamnă a nu ceda iritației, a-ți putea controla emoțiile, a nu da frâu liber gândurilor negre și faptelor nedrepte. Umilința creștină nu este deloc pasivitate, ci mai degrabă, dimpotrivă, o manifestare a caracterului și a voinței.
Pasul 3
Se crede că, rugându-se pentru smerenie, o persoană nu umilește, ci, dimpotrivă, cere înțelepciune și percepție adecvată despre sine și despre ceilalți. În Ortodoxie, smerenia creștină este împărțită în trei domenii principale: smerenia în fața lui Dumnezeu, a sinelui și a celor apropiați de sine. În primul caz, smerenia înseamnă recunoașterea și înțelegerea deplină a păcatelor tale, dorința de a dobândi un fel de virtute, speranța pentru iertarea Celui Atotputernic. O persoană nu trebuie doar să accepte greutățile vieții, ci și să încerce să trateze acest test cu înțelepciune și răbdare, nu să se descurajeze, ci să-și umple sufletul cu optimism și disponibilitate pentru a rezolva orice probleme.
Pasul 4
În raport cu oamenii din jurul lor, smerenia creștină se manifestă ca calm, pacificare a emoțiilor și pasiunilor, care pot duce la consecințe grave, furie nerezonabilă, iritabilitate. O persoană trebuie să intre într-o stare de deplină armonie cu ceilalți, victoria unui început bun asupra unui rău.
Pasul 5
Cea mai importantă parte a obținerii umilinței creștine, poate, este umilința față de sine, cu meritele și meritele proprii, disponibilitatea deplină de a se percepe în mod adecvat pe sine și pe capacitățile sale. Pentru a obține o stare de umilință creștină, o persoană trebuie să învețe să-și recunoască sincer greșelile, să ierte infractorii.
Pasul 6
Se crede cu dreptate că umilința creștină nu este doar cea a călugărilor sau a clerului. Acest nivel ridicat de autocunoaștere este disponibil pentru o persoană obișnuită. Și acest lucru este destul de simplu de făcut. Trebuie doar să înveți să privești lumea din jurul tău cu o minte deschisă, să încerci nu numai să asculți, ci și să auzi, să înțelegi aspirațiile tale spirituale, să devii proprietarul unui „eu” interior puternic și structurat.