Păstârnacul, ca și alte legume, este utilizat pe scară largă în gătit pentru a adăuga aromă murăturilor, conservelor și vaselor. Rădăcina acestei plante este bogată în substanțe utile și biologic active, care au un efect pronunțat asupra diferitelor sisteme de organe, permițând utilizarea păstârnacului pentru tratamentul și prevenirea anumitor tipuri de boli.
Instrucțiuni
Pasul 1
Numele botanic al acestei plante este semănatul păstârnacului. Această plantă vegetală bienală este cultivată cu succes în întreaga lume. Locul de naștere al creșterii sale este Teritoriul Altai și sudul Munților Ural. Pastârnacul este cunoscut de la sfârșitul secolului al XII-lea. O cultură de rădăcină se dezvoltă, cum ar fi morcovii, și acestea sunt adesea cultivate împreună (principala diferență este că culturile de rădăcină de păstârnac sunt mai mari decât cea de morcovi). În primul an, se formează o cultură de rădăcină, iar în al doilea an, păstârnacul înflorește, dă semințe.
Pasul 2
La plantarea păstârnacului, distanța dintre așezarea semințelor ar trebui să fie mai mare decât între semințele morcovilor. Această cultură este plantată primăvara. Cu două zile înainte de data preconizată de plantare, este necesar să înmuiați semințele în apă pentru o germinare mai bună. Când apar primele frunze adevărate, culturile ar trebui să fie subțiate. Planta este iubitoare de umiditate și rezistentă la frig. Udați păstârnacul în mod regulat și abundent pentru a evita crăparea rădăcinii. Toamna, înainte de apariția vremii reci severe, recolta este recoltată. Planta trebuie protejată de molia de chimion, septoria, putregaiul gri și alb, putregaiul bacterian umed și pata neagră.
Pasul 3
Florile păstârnacului sunt bisexuale, mici, cu cinci membri și au o formă regulată. Ele sunt colectate în umbrele complexe de cinci până la cincisprezece grinzi. Ambalajele sunt de obicei absente, caliciul este invizibil, corola este galbenă. Florile apar de obicei în a doua jumătate a verii, iar fructele se formează în septembrie. Albinele colectează miere de înaltă calitate din florile de păstârnac. Rădăcina plantei are o culoare albă, un miros plăcut și un gust dulce. Forma poate fi ca cea a morcovilor sau a napilor (rotunzi sau conici). Pe tăietură, culoarea păstârnacului este galben-maro sau galben-gri.
Pasul 4
Tulpina păstârnacului poate atinge o înălțime de un metru. Este erect, aspru, cu nervuri ascuțite, ramificate, pubescente și cu fațete brăzdate. Frunzele acestei culturi sunt mari, pinate, cu margini ascuțite. Frunzele sunt netede deasupra, aspre dedesubt. Pe vreme caldă, eliberează uleiuri esențiale și pot arde pielea. Din acest motiv, se recomandă îngrijirea plantei dimineața devreme sau seara târziu.
Pasul 5
Proprietățile benefice ale plantei sunt cunoscute încă din antichitate. Medicii au folosit păstârnacul ca diuretic și calmant al durerii. Planta stimulează apetitul, ajută la colici, îmbunătățește activitatea sexuală. Proprietățile vindecătoare ale culturii sunt recunoscute și de medicii moderni. Leguma este folosită pe scară largă în medicina populară. Un decoct de rădăcină de păstârnac ajută la tratarea tusei, extractul de apă al plantei este folosit ca tonic pentru reabilitarea pacienților grav bolnavi. Pastârnac îmbunătățește digestia, întărește pereții vaselor de sânge. Decoctul ajută la tratarea căderii părului. În medicină, păstârnacul este utilizat pentru a trata și preveni bolile inimii și ale vaselor de sânge.
Pasul 6
Leguma este utilizată în alimentația dietetică, pentru colelitiază și calculi renali, pentru bronșită, pneumonie, boli nervoase și gută. Sucul de pastarnac este bogat in siliciu, fosfor, potasiu, sulf si clor. Consumul său ajută la întărirea părului și a unghiilor. Fosforul și clorul au un efect benefic asupra funcționării bronhiilor și plămânilor. De aceea, este recomandat să beți suc pentru persoanele cu tuberculoză, emfizem și pneumonie. Fructele păstârnac sunt folosite pentru a crea medicamente care să facă față cu succes diferitelor boli ale pielii, frunzele sunt folosite în dermatologie.
