Bilanțul contabil este o metodă care vă permite să generalizați și să grupați activele unei entități economice și sursele de formare a acestora la o anumită dată. Soldul ajută la determinarea: care sunt activele întreprinderii pe care le poate avea în acest moment, ce surse au stat la baza lor, în ce scopuri sunt destinate și cheltuite. Toate aceste informații sunt reflectate în bilanț.
Datele din bilanț sunt utilizate nu numai pentru situațiile financiare și contabile ale întreprinderii. Acest document este o sursă de informații și parametri valoroși pentru gestionarea corectă a fluxurilor financiare și chiar structurile activelor și pasivelor sale. Astăzi, fără datele din bilanț, este imposibil pentru conducerea întreprinderii, care, pe baza informațiilor financiare și contabile exacte, dezvoltă o strategie pentru dezvoltarea și viața întreprinderii. Cunoașterea bilanțului este indispensabilă finanțatorilor, celor implicați în programe de investiții, control, împrumuturi etc. Citirea echilibrului este acum o abilitate indispensabilă pentru managerii superiori care iau decizii importante de management.
Pentru a menține cântarele exacte
Cuvântul „echilibru” în sine este tradus din franceză ca „cântare”, care determină scopul și funcția acestui document financiar. Grafic și structural, este o afirmație reprezentată printr-un tabel cu două fețe. Partea din stânga afișează ce active sunt disponibile, ce surse le-au format. De asemenea, conține informații despre proprietatea întreprinderii, care sunt grupate după tip. Toate aceste date se numesc activul bilanțului. Pasivul bilanțului se reflectă în partea dreaptă a unei astfel de situații, conține informații despre sursele care au stat la baza formării acestei proprietăți. Întocmirea și menținerea unui bilanț presupune că suma laturilor sale din dreapta și din stânga ar trebui să fie întotdeauna egală. Adică, trebuie să existe un semn egal între activ și pasiv.
Un activ este întotdeauna egal cu un pasiv
Însuși conceptul de active include resurse controlate de o întreprindere pe baza evenimentelor din trecut. Se preconizează că utilizarea acestor resurse va oferi beneficii economice în viitor. De exemplu, pentru a fi listat ca activ, resursele trebuie să fie controlate de întreprindere (una dintre opțiuni este că trebuie să o dețină ca proprietate). Iar proprietatea aduce unele beneficii în viitor.
Datoriile reprezintă sursele din care provin activele. În funcție de valoarea și structura pasivelor, se determină dacă societatea și-a primit activele folosind capitaluri proprii sau dacă pasivele au fost formate datorită faptului că societatea avea vreo pasivă.
Suma totală a activului (sau pasivului) se numește moneda bilanțului. Uneori, acest termen este înlocuit cu un număr de sold.
