Zvonurile sunt un fenomen de masă și o formă destul de importantă de exprimare a opiniei publice. Acestea aparțin canalelor informale de comunicare în masă și implică transferul de mesaje importante în comunicarea interpersonală.
Conceptul și caracteristicile zvonurilor
Zvonurile sunt informații false sau distorsionate care sunt distribuite și funcționează exclusiv oral. Cel mai adesea, acestea apar în condițiile unui depozit de informații și în absența unor informații fiabile. Zvonurile diferă de informații prin faptul că nu sunt fiabile. Dacă sunt susținute de fapte și dovezi, atunci acestea sunt doar informații care nu pot fi numite zvonuri. Fiabilitatea zvonurilor se datorează faptului că în procesul de circulație a acestora, informațiile suferă modificări și sunt distorsionate.
Evident, zvonurile au apărut cu mult timp în urmă, dar studiile lor cuprinzătoare ca fenomen de masă au apărut abia în a doua jumătate a secolului XX. Apoi și-au găsit aplicația practică în comercializarea de bunuri și servicii. Zvonurile s-au răspândit pentru a lupta cu concurenții. Răspândirea zvonurilor a avut în mod tradițional o mare importanță în timpul războiului. Acest lucru a fost făcut pentru a slăbi moralul militarilor.
Interesul politicienilor și psihologilor pentru mecanismele și caracteristicile răspândirii zvonurilor este după cum urmează. Zvonurile sunt o sursă valoroasă de informații despre opinia publică, stările de spirit din societate, atitudinile față de regimul politic etc. Zvonurile servesc și ca catalizator al transformărilor politice, astfel încât luarea lor în considerare face posibilă prezicerea corectă a proceselor sociale. În cele din urmă, zvonurile sunt un factor important în formarea atitudinilor publice și servesc drept mecanism pentru conturarea opiniei publice.
Clasificarea zvonurilor
Zvonurile pot fi clasificate din diferite motive. Din punctul de vedere al fiabilității lor, se face distincția între absolut nesigur, nesigur, relativ fiabil și apropiat de realitate. Tipologia emoțională face distincția între „auz-dorință”, „auz-sperietoare” și „zvonuri agresive”.
Zvonurile-dorințe reflectă viziunea dorită asupra viitorului și nevoile actualizate ale populației. De exemplu, în secolul al XIX-lea, s-au răspândit zvonuri despre iminenta eliberare de iobăgie. Pe de altă parte, astfel de zvonuri pot deveni o sursă de manipulare a conștiinței de masă. Ambele pot preveni apariția panicii și pot provoca agresivitate, demoralizează populația. Deci, în perioada războiului germano-francez din 1939-1940, germanii au răspândit activ zvonuri despre începerea iminentă a negocierilor. Acest lucru a slăbit dorința francezilor de a rezista.
„Zvonurile de sperietoare” poartă sentimente negative și provoacă panică. Ele apar de obicei în perioadele de stres social. Cele mai frecvente zvonuri sunt despre mâncare. Acest lucru poate duce la creșterea prețurilor sau la dispariția anumitor produse. De exemplu, în Rusia, în 1917, pâinea a dispărut de pe rafturi, deși randamentul a fost normal. În 2006, a existat o achiziție panică de sare din cauza zvonurilor despre posibila încetare a livrărilor din Ucraina.
„Zvonurile agresive” nu numai că intimidează populația, dar sunt concepute și pentru a provoca acțiuni agresive. Ele se bazează pe juxtapunerea oamenilor normali și a celor care nu sunt oameni. Acestea sunt adesea cauzate de conflicte etnice. De exemplu, zvonuri despre exterminarea albilor din Zaire, atrocitățile trupelor federale din Cecenia.
