Intertextul este interacțiunea dialogică a eseurilor, corelarea unui anumit text cu altul, care asigură dezvăluirea sensului necesar autorului. Aceasta este principala metodă și tip de construire a unei opere de artă în modernism și postmodernism. Esența sa constă în faptul că textul este creat din reminiscențe și citate la alte lucrări.
Versiunea originală a „dialogului între texte” aparține filosofului și gânditorului rus, teoreticianul artei europene Bakhtin Mihail Mihailovici. Astăzi, intertextualitatea este utilizată activ în textele literare și științifice.
Apariția termenului
Termenul de intertextualitate a fost introdus în 1967 de cercetătoarea și teoreticianul francez al poststructuralismului Julia Kristeva. A fost folosit pentru a desemna proprietatea generală a textelor, constând în prezența anumitor relații care permit părților textului să se refere unul la altul. Mai mult, legăturile pot fi fie explicite, fie implicite.
Apariția acestui termen și apariția teoriei tocmai la sfârșitul secolului al XX-lea nu este întâmplătoare. Dezvoltarea mass-media, disponibilitatea crescută a artei și educația în masă au dus la o puternică semiotizare a vieții umane.
Dacă reușiți să veniți cu ceva nou, atunci tot trebuie să fie asociat cu ceea ce a fost inventat înainte. Dacă nu se vorbește despre noutate, atunci o astfel de relație arată fiabilitatea informațiilor, fiabilitatea și validitatea acestora. Arta și multe alte procese contemporane devin din ce în ce mai intertextuale.
Forme și funcții
Există trei forme principale de intertext:
1. Citat. Acesta este formatul principal al articolelor științifice intertextuale moderne. Reprezintă fragmente marcate de texte scrise anterior.
2. Relatări indirecte. Nu se iau cuvinte și afirmații specifice, ci doar fragmente și semnificația principală.
3. Legături de fundal către o idee sau teorie publicată anterior.
Funcții intertext:
1. Autentic. Vă permite să determinați exact sursa declarației. Indică validitatea și fiabilitatea informațiilor.
2. Formarea textului. Intertext vă permite să creați o bază semnificativă pentru material.
3. Informativ. Selectează și transferă orice date și informații.
Termenul intertext este folosit pentru a se referi la un corp de texte în continuă evoluție, care există fie la nivel virtual, ideal sau la nivel de bibliotecă.
De fapt, fiecare text este un intertext, deoarece nu există informații care să nu fi fost menționate niciodată înainte sau care nu există cel puțin o referință la acesta. Materialul poate fi comparat cu o țesătură care este țesută din citate și afirmații utilizate anterior.
