Filosofia este adesea luată ca o știință abstractă, complet divorțată de realitate. Nu cel mai mic rol în această evaluare a fost jucat de diferite forme de idealism filozofic, care încă mai au o pondere în comunitatea științifică. De-a lungul istoriei vechi de secole a dezvoltării științei, au fost create multe concepte idealiste ale ordinii mondiale, dar toate pot fi atribuite la două direcții principale.
Instrucțiuni
Pasul 1
Conceptul de „idealism” servește ca desemnare generală pentru o serie de învățături care au existat în filozofie încă din cele mai vechi timpuri. Acest termen ascunde ideea că spiritul, conștiința și gândirea sunt primare în raport cu obiectele naturale și materia în general. În acest sens, idealismul s-a opus întotdeauna conceptelor materialiste ale ordinii mondiale, care se aflau pe poziții opuse.
Pasul 2
Idealismul filosofic nu a fost niciodată o tendință unică. În această tabără, există încă două tendințe fundamentale, respectiv numite idealism obiectiv și subiectiv. Prima formă de idealism recunoaște prezența unui principiu imaterial omniprezent care există independent de conștiința umană. A doua formă se caracterizează prin afirmația că realitatea obiectivă există doar în cadrul conștiinței individuale.
Pasul 3
Din punct de vedere istoric, idealismul obiectiv a fost precedat de imagini religioase care erau răspândite în cultura antică a diferitelor popoare. Dar această direcție și-a primit forma completă numai în operele filosofului grec antic Platon. În vremurile ulterioare, Leibniz și Hegel au devenit cei mai consecvenți exponenți ai unor astfel de puncte de vedere idealiste. Idealismul subiectiv s-a format ceva mai târziu decât unul obiectiv. Prevederile sale s-au reflectat în lucrările filozofilor englezi Berkeley și Hume.
Pasul 4
În istoria filozofiei, sunt cunoscute mai multe variații diferite ale celor două tendințe indicate în idealism. Gânditorii au interpretat dispozițiile referitoare la original în diferite moduri. Unii au înțeles de el un fel de „minte mondială” sau „voință mondială”. Alții credeau că universul se bazează pe o substanță abstractă unică și indivizibilă sau pe un principiu logic de neînțeles. Una dintre formele extreme ale idealismului subiectiv este solipsismul, care susține că numai conștiința individuală poate fi considerată singura realitate.
Pasul 5
Formele de bază ale idealismului descrise au rădăcini comune. Acestea includ animația tuturor viețuitoarelor, care a fost caracteristică omului din timpuri imemoriale. O altă sursă de vederi idealiste constă în însăși natura gândirii, care într-un anumit stadiu al dezvoltării capătă capacitatea de a crea abstracții care nu au analogi corespunzători în lumea materială.
Pasul 6
Concurând unii cu alții, reprezentanții idealismului obiectiv și subiectiv uită de diferențe atunci când este necesar să respingi concepte materialiste. Pentru a confirma punctele de vedere idealiste, adepții lor folosesc în mod activ nu numai întregul arsenal de metode de probă și metode de persuasiune acumulate în filozofie și logică. De asemenea, sunt folosite datele științei fundamentale, unele dintre dispozițiile cărora nu pot fi încă justificate din punctul de vedere al materialismului.
