Principala caracteristică a socializării ca proces social este autoînnoirea societății, înlocuirea spirituală a acesteia, adică transferul continuu de experiență socială către alte generații și acceptarea acestora de această experiență pentru transfer ulterior. Socializarea este necesară pentru o persoană pentru coexistență pozitivă și interacțiune cu ceilalți membri ai societății și pentru autodeterminare ca parte a societății.
Caracteristici ale socializării
Socializarea este înțeleasă ca procesul de intrare a unei persoane în mediul social prin acceptarea de către individ a normelor și tradițiilor răspândite în mediul său. Socializarea se bazează pe capacitatea unei persoane de-a lungul vieții sale de a asimila condițiile și atitudinile culturale, morale și atitudinile mediului său social, precum și de a se stabili în societate prin conștientizarea și definirea sa ca parte a întregului.
Asimilarea normelor și valorilor mediului înconjurător determină activitatea de succes a unui individ în viața publică. Socializarea include atât procesul de acceptare a normelor acceptate de către un individ, cât și procesul de integrare a noilor idei ale individului în societate în beneficiul său. Astfel, socializarea este necesară pentru ca o persoană să aibă loc ca persoană, iar socializarea este necesară pentru ca societatea să fie stabilă, întreagă, dezvoltată.
Pentru a explica natura procesului de socializare, sociologul francez Pierre Bourdieu a introdus un astfel de concept ca habitus - „a doua natură”. Obiceiul este un proces de aderență subconștientă a unei persoane la principiile și normele vieții sociale inculcate în el. Socializarea determină prezența într-o persoană a unei percepții inconștiente a lumii, corespunzătoare condițiilor și atitudinilor sociale ale societății din jurul său. Datorită obișnuinței, o persoană se simte ca parte a societății și primește satisfacție din apartenența la un sistem integral.
Tipuri și etape de socializare
Există două tipuri de socializare:
- primar - apare în timpul creșterii și creșterii unei persoane;
- secundar - este definit ca integrarea unei personalități mature, formate în diferite grupuri sociale și interacțiunea cu acestea.
De asemenea, diferențiază nivelurile primare și secundare de socializare: nivelul primar este comunicarea și relația subiectului cu un grup mic de oameni apropiați, adică cu părinții, prietenii, vecinii, colegii; nivelul secundar de socializare este interacțiunea subiectului cu structurile de stat, organizațiile publice etc.
Procesul de socializare cuprinde mai multe etape principale:
- adaptare - asimilarea experienței acumulate de societate, imitație;
- identificare - dorința individului de a se autodetermina, de a ieși în evidență;
- integrare - formarea unui individ ca participant la procesele sociale;
- stadiul activității muncii - implementarea cunoștințelor și abilităților dobândite, impactul asupra mediului social;
- etapa activității post-angajare - transferul experienței sociale către reprezentanții generației următoare.
